STILURILE DE INVATARE

Elevul este partenerul profesorului în procesul de investigare a realităţii. Este deci evident că acest tandem nu poate funcţiona dacă metodele de predare folosite de educator nu sunt acordate cu metodele de învăţare ale elevului.

Profesorul trebuie să îşi cunoască foarte bine colectivul cu care lucrează şi pe fiecare elev în parte, pentru a stimula, respectiv pondera la fiecare, exact elementele care necesită respectiva intervenţie, în măsura adecvată.

Elevii se pot situa din punct de vedere cognitiv în următoarele perechi extreme:

1.    analitic - sintetic (ia în considerare ansamblul respectiv detaliul)

2. reflexiv - impulsiv ( judecă îndelung înainte dea răspunde, respectiv reacţionează imediat)
3. convergent - divergent (dă soluţii model, respectiv are o imaginaţie liberă)
4. nivelat - reliefat (în funcţie de ataşamentul faţă de detalii particulare)
5. vizual - auditiv (în funcţie de tipul de memorie mai activă)
6. temerar - prudent (îşi asumă riscurile, respectiv le evită)

Nici ştiinţele exacte nu se predau la fel indiferent de modalităţile de învăţare ale elevilor, cu atât mai puţin EDDO care încurajează prin excelenţă comunicarea pe baza diversităţii.

Stilul de învăţare este condiţionat natural (copilul se naşte cu anumite dispoziţii) şi educaţional (prin educaţie elevul îşi diversifică stilurile de învăţare).

Stilul de învăţare variază de la un moment la altul, dar, în general, tinde spre abstractizare şi independenţă.

Profesorul poate determina schimbarea sau îmbogăţirea stilurilor de învăţare ale elevilor săi folosind el însuşi diferite stiluri de predare.

Înţelegându-şi propriul stil de învăţare şi predare, profesorul face primul pas spre realizarea faptului că nu toţi elevii învaţă ca el şi că unele probleme apar din cauza nepotrivirii stilului de predare cu stilul de învăţare al elevilor cărora li se adresează.

"Nimic nu este mai inechitabil decât tratamentul egal aplicat celor ce nu sunt egali." (Estes şi Vaughn)

Nu există un mod rău sau bun de învăţare, există un mod mai adecvat decât altul pentru anumite situaţii concrete. Educatorii trebuie să înţeleagă faptul că toţi oamenii posedă moduri de învăţare indiferent de aptitudinile lor.

Iată câteva sugestii de strategii de predare care recunosc varietatea stilurilor de învăţare (după C. E. Cornett):

1.    Întrebări variate pentru stimularea diferitelor trepte de gândire (refolosirea informaţiei pentru evidenţierea implicaţiilor unei decizii şi emiterea unor judecăţi de valoare în acele chestiuni).

2. Prezentarea iniţială a unei imagini generale a materialului ce urmează să fie predat ( structurarea informaţiei astfel încât experienţele anterioare ale elevului să se coreleze cu ideile noi din lecţia de zi).
3. Timp suficient pentru informare şi integrarea ambelor emisfere cerebrale.
4. Fiecare elev trebuie să dobândească cel puţin un lucru nou în fiecare lecţie (îl vom întreba pe fiecare ce consideră că a învăţat nou în ora respectivă).
5. Obiective clare pentru fiecare tip de lecţie (ascultare, lectură etc.).
6. Exerciţii de încălzire (asociaţii de cuvinte, brainstorming, pre-test de vocabular, călătorii imaginare etc.).
7. Folosirea eficientă a timpului (reluarea unor segmente ale lecţiei pentru fixarea unor cunoştinţe şi formarea aptitudinilor dorite).
8. Folosirea mijloacelor multisenzoriale pentru procesarea şi recuperarea informaţiei (instrucţiunile se scriu pe tablă dar se şi citesc cu voce tare).
9. Folosirea unei varietăţi de strategii de reluare şi concluzionare pentru încheierea învăţării (rezumate scrise, recitări, dramatizări etc.).
10. Folosirea feed-back-ului descriptiv pentru o anumită afirmaţie (în loc de " Bine făcut" este mai bine să îi spunem elevului " Fiecare problemă pe care ai abordat-o este corectă").

M.  Hunter consideră că predarea este "procesul de luare şi aplicare a deciziilor înainte, în timpul şi după instruire pentru creşterea probabilităţii de învăţare a elevilor".

O comparaţie sugestivă pentru acordarea stilurilor de învăţare cu cele de predare este încercarea reparării unui fermoar stricat. Profesorul trebuie să prevadă desfăşurarea lecţiei, să sesizeze neregulile din primele momente şi să aplice imediat planurile alternative pe care le-a pregătit anterior.

Corelarea stilurilor de învăţare cu cele de predare poate avea o puternică raţiune afectivă, dar poate conduce la o nerealizare a obiectivelor procesului de instruire. Când ne canalizăm pe un stil de predare corelat cu stilul de învăţare al elevului este posibil să nu atingem rezultatele maxime şi în alte domenii pe care le vizăm. Trebuie deci să avem obiective foarte clare, înainte de a elabora strategiile didactice. Pentru ca elevii să îşi însuşească prevederile codului penal cu privire la minori, de exemplu, poate fi mai nimerit un studiu de caz decât o dramatizare, deşi prin ultima metodă antrenăm în mai mare măsură sensibilitatea copiilor.

(fragment din lucrare pedagogica de pe Internet)