Teorie didactica

Stilurile de invatare

Curriculum
Resurse variate
Teoriile invatarii
Stilurile de invatare
Tipuri de profesori TIC
Activitati folosind Internetul
Metode pedagogice
Proiect didactic lectie cu TIC

STILURILE DE INVATARE

Elevul este partenerul profesorului īn procesul de investigare a realităţii. Este deci evident că acest tandem nu poate funcţiona dacă metodele de predare folosite de educator nu sunt acordate cu metodele de īnvăţare ale elevului.

Profesorul trebuie să īşi cunoască foarte bine colectivul cu care lucrează şi pe fiecare elev īn parte, pentru a stimula, respectiv pondera la fiecare, exact elementele care necesită respectiva intervenţie, īn măsura adecvată.

Elevii se pot situa din punct de vedere cognitiv īn următoarele perechi extreme:

1.    analitic - sintetic (ia īn considerare ansamblul respectiv detaliul)

  1. reflexiv - impulsiv ( judecă īndelung īnainte dea răspunde, respectiv reacţionează imediat)
  2. convergent - divergent (dă soluţii model, respectiv are o imaginaţie liberă)
  3. nivelat - reliefat (īn funcţie de ataşamentul faţă de detalii particulare)
  4. vizual - auditiv (īn funcţie de tipul de memorie mai activă)
  5. temerar - prudent (īşi asumă riscurile, respectiv le evită)

Nici ştiinţele exacte nu se predau la fel indiferent de modalităţile de īnvăţare ale elevilor, cu atāt mai puţin EDDO care īncurajează prin excelenţă comunicarea pe baza diversităţii.

Stilul de īnvăţare este condiţionat natural (copilul se naşte cu anumite dispoziţii) şi educaţional (prin educaţie elevul īşi diversifică stilurile de īnvăţare).

Stilul de īnvăţare variază de la un moment la altul, dar, īn general, tinde spre abstractizare şi independenţă.

Profesorul poate determina schimbarea sau īmbogăţirea stilurilor de īnvăţare ale elevilor săi folosind el īnsuşi diferite stiluri de predare.

Īnţelegāndu-şi propriul stil de īnvăţare şi predare, profesorul face primul pas spre realizarea faptului că nu toţi elevii īnvaţă ca el şi că unele probleme apar din cauza nepotrivirii stilului de predare cu stilul de īnvăţare al elevilor cărora li se adresează.

"Nimic nu este mai inechitabil decāt tratamentul egal aplicat celor ce nu sunt egali." (Estes şi Vaughn)

Nu există un mod rău sau bun de īnvăţare, există un mod mai adecvat decāt altul pentru anumite situaţii concrete. Educatorii trebuie să īnţeleagă faptul că toţi oamenii posedă moduri de īnvăţare indiferent de aptitudinile lor.

Iată cāteva sugestii de strategii de predare care recunosc varietatea stilurilor de īnvăţare (după C. E. Cornett):

1.    Īntrebări variate pentru stimularea diferitelor trepte de gāndire (refolosirea informaţiei pentru evidenţierea implicaţiilor unei decizii şi emiterea unor judecăţi de valoare īn acele chestiuni).

  1. Prezentarea iniţială a unei imagini generale a materialului ce urmează să fie predat ( structurarea informaţiei astfel īncāt experienţele anterioare ale elevului să se coreleze cu ideile noi din lecţia de zi).
  2. Timp suficient pentru informare şi integrarea ambelor emisfere cerebrale.
  3. Fiecare elev trebuie să dobāndească cel puţin un lucru nou īn fiecare lecţie (īl vom īntreba pe fiecare ce consideră că a īnvăţat nou īn ora respectivă).
  4. Obiective clare pentru fiecare tip de lecţie (ascultare, lectură etc.).
  5. Exerciţii de īncălzire (asociaţii de cuvinte, brainstorming, pre-test de vocabular, călătorii imaginare etc.).
  6. Folosirea eficientă a timpului (reluarea unor segmente ale lecţiei pentru fixarea unor cunoştinţe şi formarea aptitudinilor dorite).
  7. Folosirea mijloacelor multisenzoriale pentru procesarea şi recuperarea informaţiei (instrucţiunile se scriu pe tablă dar se şi citesc cu voce tare).
  8. Folosirea unei varietăţi de strategii de reluare şi concluzionare pentru īncheierea īnvăţării (rezumate scrise, recitări, dramatizări etc.).
  9. Folosirea feed-back-ului descriptiv pentru o anumită afirmaţie (īn loc de " Bine făcut" este mai bine să īi spunem elevului " Fiecare problemă pe care ai abordat-o este corectă").

M.  Hunter consideră că predarea este "procesul de luare şi aplicare a deciziilor īnainte, īn timpul şi după instruire pentru creşterea probabilităţii de īnvăţare a elevilor".

O comparaţie sugestivă pentru acordarea stilurilor de īnvăţare cu cele de predare este īncercarea reparării unui fermoar stricat. Profesorul trebuie să prevadă desfăşurarea lecţiei, să sesizeze neregulile din primele momente şi să aplice imediat planurile alternative pe care le-a pregătit anterior.

Corelarea stilurilor de īnvăţare cu cele de predare poate avea o puternică raţiune afectivă, dar poate conduce la o nerealizare a obiectivelor procesului de instruire. Cānd ne canalizăm pe un stil de predare corelat cu stilul de īnvăţare al elevului este posibil să nu atingem rezultatele maxime şi īn alte domenii pe care le vizăm. Trebuie deci să avem obiective foarte clare, īnainte de a elabora strategiile didactice. Pentru ca elevii să īşi īnsuşească prevederile codului penal cu privire la minori, de exemplu, poate fi mai nimerit un studiu de caz decāt o dramatizare, deşi prin ultima metodă antrenăm īn mai mare măsură sensibilitatea copiilor.

 

(fragment din lucrare pedagogica de pe Internet)

Store/Office Hours: Monday - Friday 8am -5pm